Definita cuvantului proclet
PROCLÉT, -Ă, procleți, -te, adj. 1. (Înv.; adesea substantivat) Care a fost excomunicat, anatemizat, blestemat; eretic; p. ext. păgân, necredincios. 2. (Reg.; adesea substantivat) Ticălos, rău, păcătos, ipocrit. 3. (Reg.) Grozav, strașnic, cumplit. – Din bg. proklet.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu proclet
cotlét (cotléte), s. n. – 1. Antricot. – 2. (S. m.) Favoriți. – Var. (1) cotletă. Fr. côtelette. Vezi definitia »
BRACHÉT s. n. guseu. (< engl. brachét) Vezi definitia »
ÍCNET, icnete, s. n. Geamăt scurt și adânc; icneală, icnitură. – Icni + suf. -et. Vezi definitia »
BUCHÉT, buchete, s. n. 1. Mănunchi de flori aranjate (și legate) împreună. ♦ P. gener. Grup de obiecte de același fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) publicate sau executate laolaltă. 2. Aromă de vin. 3. Mică plantă erbacee cu flori violet-deschis sau albastre-purpurii (Geranium pusillum). – Din fr. bouquet. Vezi definitia »
GRUPET s. n. (muz.) Ornament melodic (notat prin semnul ~ plasat deasupra unei note) din execuția a patru sunete întrâ��o singurĂ� mĂ�surĂ� (împreunĂ� cu sunetul principal). -Din it. Gruppetto Vezi definitia »