Definita cuvantului puncție
PÚNCȚIE, puncții, s. f. Intervenție chirurgicală care constă în înțeparea (cu un ac sau cu un trocar a) țesuturilor care învelesc o cavitate naturală sau accidentală, pentru a extrage în întregime sau parțial lichidul pe care acesta îl conține, pentru a extrage un fragment de țesut, a introduce un medicament etc. – Din fr. ponction, lat. punctio.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu puncție
orogánie, orogánii, s.f. (reg.) pățanie, pătăranie cu tâlc. Vezi definitia »
DEMOGRAFÍE, demografii, s. f. Știință care, prin metode cantitative, studiază fenomene și procese privitoare la numărul, repartiția geografică, structura, densitatea, mișcarea populației umane și compoziția ei pe grupe de vârstă, pe sexe etc. – Din fr. démographie. Vezi definitia »
fobie care se manifestă printr-o discriminare sau ură față de persoanele cu o orientare sexuală alta decât cea heterosexuală, în principal față de homosexuali Vezi definitia »
IMAGERÍE s.f. Fabrică, comerț de stampe, poze, ilustrații. [< fr. imagerie]. Vezi definitia »
BAIN-MARIE BEN-MARÍ/ s. n. fel de a fierbe ori de a coace ușor un aliment, un corp, constând în a plasa recipientul în care este conținut în apa ce se încălzește direct. (< fr. bain-marie) Vezi definitia »