Definita cuvantului punctuație
PUNCTUÁȚIE, punctuații, s. f. Sistem de semne grafice convenționale care au rolul de a marca propozițiile, frazele, pauzele, intonația, întreruperea șirului vorbirii etc., mod de a folosi aceste semne; ramură a gramaticii care indică folosirea corectă a acestor semne. [Pr.: -tu-a-. – Var.: (înv.) punctuațiúne s. f.] – Din fr. punctuation (după punct).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu punctuație
SENSITOMETRÍE s. f. Ansamblu de metode folosite pentru determinarea sensibilității materialelor fotografice în raport cu intensitatea și compoziția spectrală a radiației luminoase, cu durata și caracterul expunerii, precum și în raport cu modul de prelucrare a materialului. – Din fr. sensitométrie. Vezi definitia »
DILATOMETRÍE s.f. Capitol al fizicii care se ocupă cu studiul dilatației corpurilor. [< fr. dilatométrie, cf. lat. dilatare – a dilata, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »
MANGANOMETRÍE s.f. Metodă de analiză volumetrică bazată pe acțiunea oxidantă a permanganatului de potasiu, care permite dozarea substanțelor cu caracter reductor față de permanganat. [Gen. -iei. / < fr. manganométrie]. Vezi definitia »
-FILÍE1 elem. v. filo1-. Vezi definitia »
ȘULERÍE, șulerii, s. f. (Reg.) Înșelătorie la jocul de cărți; trișare. – Șuler + suf. -ie. Vezi definitia »