Definita cuvantului punctuație
PUNCTUÁȚIE, punctuații, s. f. Sistem de semne grafice convenționale care au rolul de a marca propozițiile, frazele, pauzele, intonația, întreruperea șirului vorbirii etc., mod de a folosi aceste semne; ramură a gramaticii care indică folosirea corectă a acestor semne. [Pr.: -tu-a-. – Var.: (înv.) punctuațiúne s. f.] – Din fr. punctuation (după punct).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu punctuație
PROFEȚÍE, profeții, s. f. Ceea ce profețește cineva; prorocire, prevestire, prezicere. – Din fr. prophétie. Vezi definitia »
CAZONÍE s. f. (Rar) Militărie. – Din cazon + suf. -ie. Vezi definitia »
REGISTRÁȚIE s. f. arta de a utiliza, prin mânuirea registrelor, posibilitățile timbrale ale orgii sau clavecinului. (< fr. registration) Vezi definitia »
walkírie (-ri-e) s. f., art. walkíria (-ri-a), g.-d. art. walkíriei; pl. walkírii, art. walkíriile (-ri-i-) Vezi definitia »
FÁSCIE1, fascii, s. f. l. (La pl.) Mănunchi de nuiele de mesteacăn, legat cu o curea, având la mijloc, în partea superioară, o secure și purtat de lictorii care însoțeau pe unii magistrați romani. 2. Fascină. – Din lat. fascis. Vezi definitia »