MORTIÉR, mortiere, s. n. (Mil.) Gură de foc de calibru mare sau mijlociu, cu țeavă scurtă și cu traiectoria de curbură mare, cu care se trage asupra obiectivelor din spatele unor obstacole. [Pr.: -ti-er. – Var.: mortiéră s. f.] – Din fr. mortier. Vezi definitia »

CARBONIFER, a cincea perioadă a paleozoicului desfășurată în urmă cu 360 mil. de ani, caracterizată prin importante zăcăminte de cărbuni generate de flora continentală reprezentată prin pteridofite (criptogame vasculare), pteridospermopside (ferigi cu sămînță) și gimnosperme. În fauna marină apar echinoderme, brahiopode, foraminifere, iar în cea terestră amfibieni, stegocefali și reptile. Geotectonic, C. aparține ciclului hercinic; efecte regionale ample au avut loc în faza sudetă (C. inferior) și faza asturică (C. mediu / superior). Vezi definitia »

STIPULIFÉR, -Ă adj. (despre frunze) cu stipuli. (< fr. stipulifère) Vezi definitia »

SÍNTER s.n. Concrețiune. [< germ. Sinter]. Vezi definitia »

GETTER s.n. Substanță folosită pentru realizarea vidului în tuburile electronice. [Pron. ghé-tăr. / < engl., fr. getter]. Vezi definitia »