TALÓN s.n. 1. Porțiunea de deasupra călcâiului unui ciorap. ♦ (Rar) Talus. 2. Partidă la jocul de cărți. 3. Marginea tare și îngroșată a unei anvelope, care se introduce în janta roții. 4. Parte care rămâne la cotorul unui chitanțier, al unui bonier etc., după ce s-au rupt părțile detașabile. 5. (Arhit.) Mulură convex-concavă formată din două arcuri de cerc care se racordează. 6. (Muz.) Partea de la capătul de jos al arcușului. [< fr. talon]. Vezi definitia »

PARATHORMÓN s.n. (Biol.) Hormon secretat de glandele paratiroide. [< fr. parathormone]. Vezi definitia »

HIPOPIÓN s.n. Aglomerare de puroi pe fundul ochiului ca urmare a inflamației corneei și a retinei; pioftalmie. [Pron. -pi-on. / < fr. hypopyon, cf. gr. hypo – sub, pyon – puroi]. Vezi definitia »

SINCROCICLOTRÓN, sincrociclotroane, s. n. (Fiz.) Accelerator ciclic pentru particule grele cu sarcină electrică, mai puternic decât ciclotronul și având capacitatea de a menține sincronismul dintre mișcarea particulelor și variația tensiunii acceleratoare prin modificarea frecvenței acesteia; fazotron. – Din fr. synchrocyclotron. Vezi definitia »

AMFITRION (în mitologia greacă), fiul lui Alceu, regele Tirintului, soțul Alcmenei. Vezi definitia »