POLARIMÉTRU s. n. instrument folosit în polarimentrie. (< fr. polarimètre) Vezi definitia »

cadástru (cadástre), s. n. – Totalitatea lucrărilor tehnice de determinare a unor proprietăți funciare. Fr. cadastre, din it. catast(r)o, care provine din ngr. ϰατάστηχον (› rom. catastif). Cf. REW 1762a. – Der. cadastra, vb.; cadastral, adj. Vezi definitia »

GAZOMÉTRU s.n. 1. Aparat pentru măsurarea cantității de gaz care străbate o conductă. 2. Rezervor pentru înmagazinarea de gaze și de distribuire a lor sub presiune constantă. [< fr. gazomètre]. Vezi definitia »

TELUROMÉTRU s.n. Instrument electronic, pentru măsurarea distanțelor între 200 m și 50 km, care folosește unde electromagnetice din domeniul invizibil. [< fr. telluromètre]. Vezi definitia »

BAROMÉTRU, barometre, s. n. Instrument pentru măsurarea presiunii atmosferice. – Din fr. barometre. Vezi definitia »