PROTÉZĂ s.f. 1. Aparat, piesă care înlocuiește un organ (sau o parte dintr-un organ) al corpului. ♦ Înlocuire chirurgicală a unui organ cu o piesă artificială. 2. (Fon.) Adăugare a unui sunet la începutul unui cuvânt fără ca acesta să-și schimbe înțelesul. [Var. prosteză s.f. / < fr. prothèse, cf. gr. prosthesis]. Vezi definitia »

CAFEÍNĂ s. f. Substanță extrasă din boabe de cafea sau din frunze de ceai, întrebuințată în medicină. [Var.: cofeínă s. f.] – Fr. caféine. Vezi definitia »

LĂIȚÚCĂ, lăițuci, s. f. (Reg.) Lăicioară. [Pr.: lă-i-] – Din la(v)iță + suf. -ucă. Vezi definitia »

OOGENÉZĂ s. f. proces de formare și maturare a oocitului în ovare; ovogeneză. (< fr. oogenèse) Vezi definitia »

CONTINÉNȚĂ s. f. abstinență; cumpătare. ◊ reținere. (< fr. continence, lat. continentia) Vezi definitia »