clăván, -ă, adj. (reg.) țeapăn, tare; vlăjgan. Vezi definitia »

lipcán (lipcáni), s. m. – 1. Lituanian. – 2. Corp de călăreți în vechea organizare militară din Mold. – 3. Sol, ștafetă, emisar. Tc. lipkan „lituanian” (Lokotsch 1324; Candrea), cf. pol. Lipek (Cihac, II, 172). Cf. liftă. Vezi definitia »

SARMAȚIÁN, -Ă adj., s. n. (din) ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei. (< fr. sarmatien) Vezi definitia »

ARMÁN, armane, s. n. 1. Loc pe câmp unde se aduc și se treieră cerealele; (prin restricție) arie. 2. Loc îngrădit unde se închid vitele. 3. Cerc, rotocol (la suprafața unei ape). 4. Conac. – Tc. harman. Vezi definitia »

UNGUREÁN, ungureni, s. m. 1. Denumire dată populației (românești) din Transilvania, în special celei din vecinătatea fostelor provincii istorice Țara Românească și Moldova. 2. Numele unui dans popular; melodie după care se execută. – Ungur + suf. -ean. Vezi definitia »