DEFECTÁT, -Ă, defectați, -te, adj. Cu defect (1), care nu mai funcționează (bine); stricat. – V. defecta. Vezi definitia »

îngherát, -ă, adj. (reg.) care este prins în gheare. Vezi definitia »

(lat. ad „către”) prep. 1.Precedă infinitivul: „a merge”. 2.Intră în componența unor adverbe: „acasă”, „alături”, „alene”. 3.Precedată de prepoziția „de”, formează locuțiuni adverbiale: „de-a lungul”, „de-a dreapta” și numele unor jocuri de copii: „de-a baba oarba”, „de-a v-ați ascunselea”. 4.Exprimă un raport de asemănare, de identificare: miroase a fân. *„În semn de ...Fluieră a pagubă”. 5.Se folosește pentru a exprima genitiv-dativul adjectivelor și pronumele nehotarâte și numeralele. „Întemeietor a atator școlii.” „Tată a doi copii”. Vezi definitia »

INVETERÁT, -Ă adj. învechit în rele, vicios, pervertit. ◊ (despre vicii, defecte etc.) înrădăcinat, încarnat. (< fr. invétéré, lat. inveteratus, it. inveterato) Vezi definitia »

FUMÁT¹ s. n. Faptul de a fuma. ♦ Deprinderea, obiceiul de a fuma. – V. fuma. Vezi definitia »