Definita cuvantului rătăci
RĂTĂCÍ, rătăcesc, vb. IV. 1. Refl. A pierde drumul, a greși direcția, a nu mai ști unde se află. ♦ A se pierde de cineva; a se răzleți. ♦ intranz. A umbla de ici-colo căutând drumul, încercând să iasă la liman, să se orienteze, să ajungă la țintă. 2. Intranz. A pribegi, a hoinări, a colinda. ♦ Refl. A se așeza într-un loc străin; a se aciua, a se pripăși. 3. Tranz. A nu mai ști unde a fost pus sau unde se găsește cineva sau ceva; a pierde. ♦ Refl. A ajunge, a se afla într-un loc unde nu se aștepta nimeni să se afle. – Din lat. *erraticire (= *erraticare < erraticus).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rătăci
ponci, s.f. pl. (reg.) înclinare de teren. Vezi definitia »
ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec. Vezi definitia »
TRENCI s.n. Pardesiu impermeabil cu croială de raglan; trencicot. [< engl. trench (coat)]. Vezi definitia »
smâlcí, smâlcésc, vb. IV (reg.) a-și pierde cumpătul, a se speria, a o băga pe mânecă. Vezi definitia »
ESOCI- elem. „știucă” (< fr. ésoci-, cf. lat. esox, -ocis) Vezi definitia »