Definita cuvantului rebut
REBÚT, rebuturi, s. n. Produs care nu corespunde condițiilor calitative stabilite prin standarde, norme interne, contracte etc. și care nu poate fi utilizat direct în scopul pentru care a fost realizat, reprezentând o pierdere economică. ◊ Rebut recuperabil = rebut care, printr-o remaniere, poate fi adus la calitatea stabilită. – Din fr. rebut.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rebut
COREÚT, coreuți, s. m. Corist în corul antic. – Din fr. choreute. Vezi definitia »
BISMÚT s.n. Metal alb-cenușiu cu reflexe roșietice și sfărâmicios; este întrebuințat în industrie și în medicină. [< fr. bismuth]. Vezi definitia »
HIRSÚT, -Ă, hirsuți, -te, adj. 1. Cu părul și cu barba neîngrijite. 2. Aspru, grosolan. ♦ Posac, ursuz, taciturn. 3. (Bot.; despre un organ) Prevăzut cu peri lungi, rigizi; hispid. – Din fr. hirsute, lat. hirsutus. Vezi definitia »
DESCUSÚT, -Ă, descusuți, -te, adj. (Despre o cusătură; p. ext. despre un lucru cusut) Cu ața ruptă, destrămat în locul unde a fost cusut; a cărui cusătură este desfăcută. – V. descoase. Vezi definitia »
SUPRAACÚT, -Ă adj. (Despre boli) Cu evoluție rapidă. [Et. incertă]. Vezi definitia »