CIRCUÍT s.n. 1. Mișcare circulară făcută pe un drum închis. 2. Traseu închis (format din fire sau din dispozitive bune conducătoare de electricitate) prin care poate circula curentul. ♦ Sistem de conducte prin care circulă lichide, vapori etc. 3. (Ec.) Trecere a capitalului de la forma bănească la cea productivă, apoi la forma marfă și din nou la forma bănească. 4. Transformarea și prelucrarea materiei prime în produse finite. 5. (Sport) Traseu închis, stabilit pentru a fi străbătut într-o competiție. [Pron. -cu-it, pl. -te, -turi. / cf. fr. circuit, it. circuito, lat. circuitus]. Vezi definitia »

STRONȚIANÍT s. n. Carbonat natural de stronțiu, în formă de mici cristale rombice, incolore, gălbui sau verzui, din care, prin calcinare, se obține stronțiana. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. strontianite. Vezi definitia »

MEDITARISÍT adj. v. meditarisi. [Sinonime] Vezi definitia »

IMPLICÍT, -Ă adj. (și adv.) cuprins în ceva, care se înțelege de la sine. (< fr. implicite, lat. implicitus) Vezi definitia »

DEFINÍT, -Ă adj. 1. Care a fost cuprins într-o definiție. ♦ Explicit, hotărât, precizat. ◊ (Gram.) Articol definit = articol hotărât. 2. (Bot.; despre organe) Care prezintă o creștere limitată. [< defini, cf. fr. défini]. Vezi definitia »