AVIATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care pilotează un avion, care face parte din echipajul acestuia. (< fr. aviateur) Vezi definitia »

EGUTÓR s.n. Cilindru cav la mașina de format plăci de fibră, care servește la stoarcerea apei din material. ♦ Dispozitiv cu o sită metalică servind la stoarcerea celulozei. [< fr. égouttoir]. Vezi definitia »

PREDICATÓR, predicatori, s. m. 1. Persoană care predică; propovăduitor. 2. Conducător al unor comunități religioase creștine. – Din fr. prédicateur. Vezi definitia »

cocór (cocóri), s. m. – Pasăre migratoare (Grus cinerea). – Var. cocoară (-ori), s. f. (pană, penaj; model de broderie; stîlp, semn de hotar). – Megl. cocor. Sl. kokorĭ, kokora „creț” (Drăganu, Dacor., V, 341; DAR), nume care s-a dat cocorului datorită moțului său care pare încrețit. După Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 303, este legat de lat. ciconia; pentru Cihac, II, 494, der. din mag. Diferențierea semantică între m. și var. sa f. nu este absolută, confundîndu-se frecvent. – Der. cocorat, adj. (cu picioarele lungi; creț); cocorăței, s. m. pl. (narcisă, Narcissus peoticus); cocoreț, adj. (Olt., mîndru, trufaș); cocoroși (var. încocora, cocoroșa), vb. (a face să se mîndrească; a face curte), cf. bg. kokorjă se. – Comp. cocobarză, s. f. (Trans., barză); cocostîrc, s. m. (barză), cu stîrc, cf. Pușcariu, Dacor., VIII, 107 și Pușcariu, Lr., 22 (cf. alb. sterkoko, din sl. strŭkŭ). Vezi definitia »

MUGITÓR, -OÁRE, mugitori, -oare, adj. 1. (Despre unele animale) Care mugește (I); mugind. 2. P. anal. (Despre ape, furtuni) Care vuiește, care urlă cu putere. – Mugi + suf. -tor. Vezi definitia »