MÍNIU s. n. oxid de plumb, de culoare roșie-portocalie, insolubil în apă, folosit în vopsitorie. (< fr., lat. minium) Vezi definitia »

SCÁNDIU s. n. Element chimic, metal din grupa pământurilor rare, alb-cenușiu cu luciu metalic, care se găsește în natură sub formă de oxid. – Din fr. scandium, germ. Skandium. Vezi definitia »

MANÚBRIU, manubrii, s. n. 1. (Zool.) Formație tubulară a corpului meduzelor, unde se află orificiul buco-anal. 2. Structură anatomică în formă de mâner. – Din fr., lat. manubrium. Vezi definitia »

SECRETÓRIU, -IE adj. Secretor. [Pron. -riu. / < fr. sécrétoire]. Vezi definitia »

NOBÉLIU s. n. Element chimic transuranic obținut pe cale artificială. – Din fr. nobelium. Vezi definitia »