Definita cuvantului reverență
REVERÉNȚĂ, reverențe, s. f. 1. Salut ceremonios care se execută prin înclinarea bustului și îndoirea genunchilor; închinăciune; plecăciune în semn de respect; temenea. 2. Respect, venerație, considerație, stimă. ◊ Pronume de reverență (sau de politețe) = pronume personal de persoana a 2-a și a 3-a, întrebuințat în semn de respect față de persoana căreia ne adresăm sau despre care vorbim. – Din fr. révérence, lat. reverentia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu reverență
gineală, s. f. sg. (intl.) observare (a cuiva), supraveghere, filaj. Vezi definitia »
-CHINÉZĂ elem. chin-. Vezi definitia »
SISTEMÁTICĂ s.f. Știința identificării și clasificării organismelor vegetale și animale, în special în funcție de relațiile filogenetice și de evoluție. V. taxonomie. [Gen. -cii. / < fr. systématique]. Vezi definitia »
BÂRLĂDEÁNCĂ, bârlădence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul Bârlad. ♦ Locuitoare din municipiul Bârlad. – Bârlădean + suf. -că. Vezi definitia »
UNCIÁLĂ s.f. (Poligr.) Literă majusculă întrebuințată în inscripții, la titlurile cărților etc., derivată din literele romane capitale, corespunzătoare literelor capitale moderne, dar cu forme mai rotunjite. [Pron. -ci-a-, pl. -le. / cf. lat. uncialis, fr. oncial, it. unciale]. Vezi definitia »