Definita cuvantului rindelui
RINDELUÍ, rindeluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi, a fățui, a fasona cu rindeaua; a efectua o rindeluire, a da la rindea, a rindela. ◊ Mașină de rindeluit = mașină care efectuează în mod mecanic operații cu rindeaua, la care cuțitele au o mișcare de rotație, prelucrarea asemănându-se cu frezarea. – Rindea + suf. -ălui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rindelui
ștatânvaltuí vb. IV (reg.) a drăcui. Vezi definitia »
știpuí, știpuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre obiecte de îmbrăcăminte) a tigheli, a tivi. 2. (despre obiecte de încălțăminte; în forma: ștepui) a trage la mașină. Vezi definitia »
ȚUGÚI, țuguie, s. n. Vârf de deal sau de munte; creștet, pisc; p. gener. vârful ascuțit al unor obiecte; țuguitură, țuțui. – Et. nec. Vezi definitia »
scrumuí, scrúmui și scrumuiésc, vb. IV (pop.) a preface în scrum; a scrumi. Vezi definitia »
TĂGĂDUÍ, tăgăduiesc, vb. IV. Tranz. A contesta o afirmație, a nu recunoaște ceva; a nega; a dezminți. ♦ (Rar) A refuza. Iar ei îi tăgăduia această cerere (CORJAN). – Magh. tagadni. Vezi definitia »