Definita cuvantului rit
RIT, rituri, s. n. 1. Ritual (2). ♦ P. gener. Rânduială, tipic1. 2. Confesiune religioasă; religie; spec. veche credință religioasă. – Din ngr. ríton, lat. ritus, fr. rite.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rit
PĂTULÍT, -Ă, pătuliți, -te, adj. (Pop.; despre iarbă, flori etc.) Călcat în picioare; culcat la pământ. – V. pătuli. Vezi definitia »
GĂLBENÍT, -Ă, gălbeniți, -te, adj. (înv. și pop.) îngălbenit. – V. gălbeni. Vezi definitia »
MOȚĂÍT, moțăituri, s. n. Moțăială. – V. moțăi. Vezi definitia »
MIRUÍT2, -Ă, miruiți, -te, adj. Care a fost uns cu mir2. – V. mirui1. Vezi definitia »
GALACTÍT s. n. piatră semiprețioasă. (< fr. galactite) Vezi definitia »