ACUITÁTE s. f. 1. (Livr.) Capacitate a organelor de simț de a percepe excitații oricât de slabe și de a diferenția excitații foarte asemănătoare între ele; ascuțime, agerime. ◊ Loc. adv. Cu acuitate = cu necesitate, în mod imperios. 2. Grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce sau un instrument muzical. [Pr.: -cu-i-] – Din fr. acuité. Vezi definitia »

CALITÁTE s. f. 1. sinteza laturilor și însușirilor esențiale ale obiectelor, fenomenelor sau proceselor. 2. însușire (bună sau rea); caracteristică pozitivă. ◊ (log.) însușire a unei judecăți predicative de a fi afirmativă sau negativă. 3. situație, poziție, titlu, condiție care constituie sau dă un anumit drept. ◊ (șah) diferența de valoare dintre un turn și un nebun sau un cal. (< fr. qualité, lat. qualitas) Vezi definitia »

BONITÁTE, bonități, s. f. 1. Capacitate de plată și de credit; solvabilitate, solvență. 2. Capacitate a unei ape, a unui teren etc. de a fi bine exploatate. – Din germ. Bonität. Vezi definitia »

ACTOFÍTE s. f. pl. plante de litoral. (< fr. actophytes) Vezi definitia »

IREVOCABILITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este irevocabil. – Din fr. irrévocabilité. Vezi definitia »