Definita cuvantului ruină
RUÍNĂ, ruine, s. f. 1. (Adesea fig.) Ceea ce a rămas dintr-o construcție veche, dărâmată; dărâmătură. ◊ Loc. adj. În ruină (sau ruine) = ruinat, dărăpănat. ♦ Fig. Rămășiță a trecutului. 2. (Rar) Faptul de a (se) ruina. 3. Fig. Pierderea averii sau a sănătății; distrugere; dezastru. ♦ Persoană distrusă din punct de vedere fizic și moral ca urmare a unei sănătăți precare sau unor necazuri. – Din fr. ruine, lat. ruina.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ruină
păzeálă s.f. (reg.) 1. pază. 2. mâncare, gătită; rântaș. 3. (în expr.) a-i fi (cuiva) de păzeală = a fi grăbit. Vezi definitia »
pấhă s.f. (înv.) orgoliu. Vezi definitia »
cataplasmă, pastă revulsivă pusă pe o bucată de pânză și aplicată pe locul bonav Vezi definitia »
natură sau formă animală atribuită divinității sau figurilor divine. Vezi definitia »
mútră (mútre), s. f. – 1. Față, mină, chip. – 2. Strîmbătură, grimasă, schimonoseală. – 3. Fasoane, nazuri. – Mr. mutră. Ngr. μοῦτρον (Tiktin; Gáldi 212), cf. bg. mutra, sl. motriti (a privi) › mr. mutrescu, megl. măntres, mutriri (a privi). – Der. mutros, adj. (năzuros). Vezi definitia »