Definita cuvantului rupt
RUPT2, -Ă, rupți, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. Făcut bucăți, ciopârțit; (despre obiecte de îmbrăcăminte) ros, uzat, găurit. ♦ Fig. Zdrobit, copleșit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, despărțit în două (sau în mai multe) părți. ♦ Fig. (Despre relații prietenești, diplomatice etc.) Desfăcut, curmat, întrerupt; anulat, stricat. ♦ (Despre părți ale corpului) Sfărâmat; fracturat. 3. Desprins (cu forța) din loc; smuls. 4. Înstrăinat de..., izolat, îndepărtat. II. S. f. Înțelegere între contribuabili și visterie, în evul mediu, în țările române, prin care, în locul dărilor existente, se stabilea o sumă fixă, globală, plătibilă anual; p. ext. dare plătită pe baza acestei înțelegeri; ruptoare. – V. rupe.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rupt
Defapt acest cuvant nu inseamna atractie fata de copii sau minori in sens sexual, el vine de la cuvintele: „pedo = copil” si „filie = a iubi” Inseamna acea persoana care iubeste cu adevarat copii(ca in cele 10 porunci: „Iubeste-ti aproapele!”) nu inseamna iubire carnala, sexuala. Vezi definitia »
RESCRÍPT s.n. 1. Răspuns al împăraților romani la chestiunile de drept puse de magistrații sau de guvernatorii provinciilor. ♦ Hotărâre care emană de la un suveran. 2. Hotărâre a papei ca răspuns la o chestiune teologică. [Pl. -te, -turi. / < lat. rescriptum, cf. fr. rescrit]. Vezi definitia »
ÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ, înțelepți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este înzestrat cu înțelepciune, care are mintea clară; cuminte, deștept. ♦ (Substantivat) Filozof (antic). ♦ (Despre înfățișarea, acțiunile sau manifestările cuiva) Care exprimă înțelepciune; izvorât din înțelepciune. 2. Prevăzător, chibzuit, stăpânit. – Lat. intellectus. Vezi definitia »
a pica cu fapt expr. (intl.) a fi prins în flagrant delict. Vezi definitia »
supt s. n. sg. (obs.) felație; actul felației. Vezi definitia »