Definita cuvantului satisfacție
SATISFÁCȚIE, satisfacții, s. f. 1. Sentiment de mulțumire, de plăcere. ♦ Ceea ce produce mulțumire; motiv, prilej de a fi satisfăcut. 2. Act prin care cineva repară o ofensă adusă cuiva; act prin care cineva obține sau dă cuiva ceea ce pretinde, dorește sau i se cuvine. ◊ Expr. A cere (sau a da) satisfacție = a) a cere de la cineva (sau a da cuiva) dreptate, a cere să i se dea (sau a-i da cuiva) câștig de cauză; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. [Var.: (înv.) satisfacțiúne s. f.] – Din fr. satisfaction, lat. satisfactio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu satisfacție
fúcie s.f. (reg.) vas de lemn în formă de butoi. Vezi definitia »
PERIPLEGÍE s. f. paralizie totală. (< fr. périplégie) Vezi definitia »
BRADIESTEZÍE s. f. percepere întârziată a senzațiilor. (< fr. bradyesthésie) Vezi definitia »
TELEONOMÍE s. f. 1. teleologie (2). 2. (biol.) concept desemnând finalitatea prezentă în organismele vii. ◊ mod de explicare științifică a comportamentului orientat al sistemelor organice. ◊ mecanism de reglare celulară determinat în mod obiectiv de anumite legități. (< fr. téléonomie) Vezi definitia »
HIDROFILÍE s.f. Proprietate a unei substanțe sau a unei plante de a fi hidrofilă. [Gen. -iei. / < fr. hydrophilie]. Vezi definitia »