VÁFELĂ s.f. Foaie crocantă din aluat nedospit servind ca foaie de tort la prepararea napolitanelor, a cornetelor de înghețată etc. [< germ. Waffel]. Vezi definitia »

CROMATOPLÁSMĂ s. f. 1. structură periferică nedife-rențiată a citoplasmei, impregnată cu pigmenți; cromoplasmă. 2. rețeaua cromatinei nucleare. (< fr. chromatoplasme) Vezi definitia »

PODVÁDĂ, podvezi, s. f. (Înv.) 1. Obligație la care erau supuși țăranii dependenți în evul mediu în folosul domniei (mai ales în timp de război), care consta în prestații (transport, cărăușie) sau rechiziții ale animalelor de tracțiune; p. ext. cărăușie (cu plată). 2. Încărcătură. [Var.: podvoádă s. f.] – Din sl. podŭvoda. Vezi definitia »

GASTROCOLÍTĂ s. f. inflamație a stomacului și a colonului³. (< fr. gastro-colite) Vezi definitia »

BÓMBĂ s.f. 1. Proiectil (lunguieț) cu încărcătură explozivă, incendiară etc., folosit la bombardamentele de aviație. ◊ Bombă atomică = proiectil având ca exploziv energia obținută prin dezagregarea atomului; bombă cu hidrogen = bombă bazată pe o reacție termonucleară, prin care atomii de hidrogen se transformă în atomi de heliu cu o uriașă degajare de căldură și de energie; ♦ Bombă vulcanică = bucată (rotundă) de lavă, azvârlită de un vulcan de obicei la începutul erupției. 2. Recipient folosit în medicină pentru gaze sau substanțe radioactive. 3. (Peior.) Cârciumă sordidă, murdară. 4. (Fig.; sport) Lovitură puternică de minge. 5. (Fig.; argou) Știre, fapt care produce senzație. [Var. boambă s.f. / < fr. bombe, it. bomba, cf. lat. bombus, gr. bombos – zgomot]. Vezi definitia »