Definita cuvantului autocritic
AUTOCRÍTIC, -Ă, autocritici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Analiză critică a activității și comportării proprii, care constituie o metodă de bază în acțiunea de îmbunătățire a muncii și de educare comunistă a oamenilor muncii. 2. Adj. Făcut pe bază de autocritică, pătruns de spiritul autocriticii; de autocritică. [Pr.: a-u-] – Auto1- + critic(ă) (sensul 1 după rus. samokritika).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu autocritic
ROJDÁNIC, rojdanice, s. n. Carte de literatură populară care cuprinde preziceri asupra destinului oamenilor potrivit zodiei în care s-au născut; zodiac. – Din sl. roždenikŭ „nou-născut”. Vezi definitia »
STEATOLÍTIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Care dizolvă grăsimile. [< fr. stéatolytique]. Vezi definitia »
SUBANTÁRCTIC, -Ă adj. între zona antarctică și cea temperată. (< engl. subantarctic) Vezi definitia »
TOTÉMIC, -Ă adj. Referitor la un totem. [Cf. fr. totémique]. Vezi definitia »
BIÓPSIC, -Ă adj. Referitor la biopsie. [Pron. bi-op-. / < fr. biopsique]. Vezi definitia »