Definita cuvantului autocritic
AUTOCRÍTIC, -Ă, autocritici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Analiză critică a activității și comportării proprii, care constituie o metodă de bază în acțiunea de îmbunătățire a muncii și de educare comunistă a oamenilor muncii. 2. Adj. Făcut pe bază de autocritică, pătruns de spiritul autocriticii; de autocritică. [Pr.: a-u-] – Auto1- + critic(ă) (sensul 1 după rus. samokritika).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu autocritic
ANÓSMIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de anosmie. (< fr. anosmique) Vezi definitia »
BIBÍC2 -Ă, bibici, -e, s. m. și f. (Fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite. – Fr. bibi. Vezi definitia »
BURÍC, burice, s. n. 1. Cavitate care se formează în mijlocul abdomenului, după tăierea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. ◊ Expr. Buricul pământului = centrul pământului. A se crede (sau a se socoti) buricul pământului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toți. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primește hrană din corpul mamei. 2. (În expr.) Buricul degetului = vârful degetului. 3. Compus: buricul-apei = plantă erbacee cu flori mici, albe sau roșietice, dispuse în umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus). Vezi definitia »
PALMÍTIC adj.m. Acid palmitic = acid gras semisolid care se află în uleiul de palmier și în numeroase grăsimi naturale. [< fr. palmitique]. Vezi definitia »
CLÍTIC, clítice, s. n. (Lingv.) Cuvânt, adesea contras și lipsit de accent propriu, legat de altul anterior sau posterior și făcând corp cu el. (cf. engl. clitic < gr. klinein = a se sprijini) [MW] Vezi definitia »