NERVÁȚIE, nervații, s. f. 1. (Bot.) Ansamblul nervurilor (1) de pe o frunză. ♦ Mod în care sunt dispuse nervurile (1) la o frunză. 2. (Tehn.) Nervatură: 3. (Zool.) Ansamblul nervurilor (2) de pe aripa unei insecte. ♦ Mod de dispunere a nervurilor (2). [Var.: nervațiúne s. f.] – Din fr. nervation. Vezi definitia »

PLÁVIE, plavii, s. f. Insuliță plutitoare (sau fixată la malul apei) formată din stuf, ierburi, rizomi, rădăcini de arbori etc. intrate în putrefacție și amestecate cu nămol. ◊ Expr. A se lăsa (sau a se lungi) plavie = a se întinde la pământ. [Pl. și: (pop.) plăvii] – Din sl. plavĩ. Vezi definitia »

ENCEFALOGRAFÍE s.f. (Med.) Metodă de explorare cu radioizotopi a encefalului. ♦ Radiografie a encefalului. ◊ Encefalografie gazoasă = encefalografie după introducerea de aer în canalul rahidian sau în ventriculele cerebrale. [Gen. -iei. / < fr. encéphalographie]. Vezi definitia »

RÁMIE s. f. Plantă textilă cultivată în zonele subtropicale din sud-estul Asiei, ale cărei fibre sunt lungi, elastice și rezistente și din care se fac țesături fine, dantele, mătase artificială etc. (Boehmeria nivea). [Pr.: -mi-e] – Din fr. ramie. Vezi definitia »

DEZINHIBÍȚIE s. f. Ieșirea din starea de inhibiție, înlăturare a inhibiției; dezinhibare. – Din fr. desinhibition. Vezi definitia »