STABILITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi stabil; echilibru, statornicie; fixitate. 2. proprietate a unui corp de a-și menține starea sau de a reveni la starea inițială când este deplasat din această stare. (< fr. stabilité, lat. stabilitas) Vezi definitia »

cate pistrui ai Vezi definitia »

COROSIVITÁTE s. f. însușirea de a fi corosiv. (< fr. corrosivité) Vezi definitia »

BĂNĂȚENÉȘTE adv. Ca în Banat, ca bănățenii. ♦ În graiul bănățean. – Din bănățean + suf. -ește. Vezi definitia »

CAVITÁTE, cavități, s. f. Adâncitură, gaură într-un corp solid. ◊ Cavitate rezonantă = circuit oscilant pentru frecvențe foarte înalte, constituit dintr-o incintă cu pereți metalici în care se pot întreține oscilații electromagnetice sub formă de unde staționare. ♦ Spațiu în interiorul organismului sau al unui organ din corpul omului sau al animalelor, în care se află anumite organe. Cavitate toracică. - Din fr. cavité, lat. cavitas, -atis. Vezi definitia »