PARHELÍE s.f. (Met.) Fenomen optic care constă în apariția unor pete luminoase (colorate) în jurul Soarelui ca urmare a reflectării luminii solare în acele de gheață din atmosferă. [Gen. -iei. / < fr. parhélie, cf. gr. para – alături, helios – soare]. Vezi definitia »

STIHÍE, stihii, s. f. 1. Fenomen al naturii care se manifestă cu o forță irezistibilă, distrugătoare. ♦ Fiecare dintre elementele considerate în concepțiile din trecut că ar sta la baza fenomenelor și corpurilor din natură. 2. (În superstiții) Duh rău personificând o forță oarbă a naturii. ♦ Fig. Himeră, nălucă. 3. (Poetic) Pustietate, singurătate, sălbăticie. – Din sl. stihija. Vezi definitia »

RAREFÁCȚIE, rarefacții, s. f. (Rar) Rarefiere. – Din fr. raréfaction. Vezi definitia »

EXPÚLSIE s.f. 1. Împingere în afară a unui gaz, a unui lichid etc. 2. Eliminare a fătului sau a placentei din cavitatea uterină. [Gen. -iei, var. expulsiune s.f. / < fr. expulsion, cf. lat. expulsio]. Vezi definitia »

AGROBIOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază legile de dezvoltare a plantelor cultivate. [Gen. -iei. / cf. fr. agrobiologie < gr. agros – ogor, bios – viață, logos – vorbire]. Vezi definitia »