copíe (-íi), s. f. – 1. Abundență, belșug. – 2. Duplicat. Lat. copia (sec. XVIII), intrat și prin filiera rus. kopija (Cihac, II, 72; Sanzewitsch 201), cf. copie. Sensul 1 este vechi, propriu latinismului transilvănean. – Der. copia, vb. din fr. copier; copiator, adj. (care copiază); copier, s. n. (registru de copii), din germ. Kopier(buch); copist, s. m., din fr. copiste; copios, adj., din lat. copiosus (sec. XIX). Vezi definitia »

VENTROFIXÁȚIE s.f. (Med.) Fixare chirurgicală a uterului la nivelul peretelui abdominal. [Gen. -iei. / < fr. ventrofixation]. Vezi definitia »

IZODINAMÍE s.f. Identitate de valoare energetică a două sau mai multor alimente. [Var. isodinamie s.f. / < fr. isodynamie, cf. gr. isos – egal, dynamis – forță]. Vezi definitia »

EFRÁCȚIE s.f. Spargere făcută cu intenția de a fura. [Gen. -iei, var. efracțiune s.f. / cf. fr. effraction, lat. effractio]. Vezi definitia »

SATISFÁCȚIE s. f. sentiment de mulțumire, de plăcere. ◊ împlinire a unei dorințe, aspirații. ♦ a cere (sau a da ~ = a) a cere (sau a da cuiva) dreptate, câștig de cauză; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. (< fr. satisfaction, lat. satisfactio) Vezi definitia »