EVIDÉNȚĂ s. f. 1. faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident. ♦ a scoate în ~ = a reliefa, a sublinia. 2. înregistrare a fenomenelor, bunurilor, persoanelor etc. (< fr. évidence, lat. evidentia, it. evidenza) Vezi definitia »

zbúrdă (reg.) s. f., g.-d. art. zbúrdei Vezi definitia »

SPÁTĂ, (I, III) spate, (II) spete, s. f. I. Piesă la războiul de țesut formată dintr-un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, formând un fel de pieptene cu două rădăcini printre dinții căruia trec firele de urzeală. ♦ Bețișor peste care se petrec ochiurile când se împletește o rețea sau o plasă. II. 1. Porțiune a scapulei care susține articulația umărului; p. ext. regiunea corespunzătoare a corpului. ◊ Loc. adj. Lat în spete = cu umeri largi, spătos, voinic. ♦ Os lat care susține articulația membrelor la animalele patrupede; p. ext. regiunea corespunzătoare a corpului. 2. (Reg.) Spătarul scaunului. III. (Înv.) Sabie cu lamă lungă, dreaptă și lată, cu două tăișuri. – Lat. spatha. Vezi definitia »

CUIRÁSĂ s.f. 1. Armătură din plăci de oțel, cu care se blindează navele de război. 2. Armătură de oțel care protejează pieptul și spatele, folosită mai ales în evul mediu; platoșă. [Var. chiurasă s.f. / < fr. cuirasse]. Vezi definitia »

ELECTROCARDIOGRÁMĂ s. f. grafic obținut prin electrocardiograhie. (< fr. électrocardiogramme) Vezi definitia »