sclidiritúră, sclidiritúri, s.f. (reg.) gaură făcută cu sclidiritorul (priboiul, dornul). Vezi definitia »

OCOLEÁLĂ, ocoleli, s. f. (Rar) Ocol, ocolire. – Ocoli + suf. -eală. Vezi definitia »

EMULSÍNĂ s. f. enzimă din migdalele amare, din ciuperci etc. (< fr. émulsine) Vezi definitia »

ÎNNODĂTÚRĂ, înnodături, s. f. Înnodare; nod; lucru înnodat. – Înnoda + suf. -ătură. Vezi definitia »

RONDÉLĂ, rondele, s. f. 1. Piesă de metal, de lemn, de mase plastice etc. în formă de placă plată circulară, perforată sau neperforată, având uneori fețele profilate, cu întrebuințări diverse. ♦ Căpăcel în formă de disc din carton subțire, care acoperă alicele într-un cartuș de vânătoare. ♦ Disc metalic folosit la confecționarea prin batere a monedelor sau a medaliilor. 2. Porțiune din trunchiul unui arbore, de formă cilindrică, folosită pentru analiza structurii macroscopice a lemnului, pentru determinarea vârstei arborilor doborâți etc. [Var.: rondeá s. f.] – Din fr. rondelle. Vezi definitia »