TREPÁN, trepane, s. n. 1. Instrument de chirurgie în formă de sfredel, folosit la trepanații; p. ext. operație făcută cu acest instrument. 2. Instrument de sculptură, folosit pentru a face perforații adânci în piatră și în marmură. 3. Un fel de sapă mare, întrebuințată la forarea găurilor de sondă. – Din fr. trépan. Vezi definitia »

EGIPÁN s.m. Supranume dat zeului Pan și satirilor, datorită presupusului lor picior de țap. [< fr. aigipan, cf. gr. aix, aigos – țap, Pan – zeu la greci]. Vezi definitia »

calcán (calcanuri), s. n. – 1. Scut, pavăză. – 2. Perete fără fereastră. – Var. calcan, s. m. (pește, Rhombus maximus, Rhombus maeoticus). Tc. kalkan (Șeineanu, II, 76; Meyer 169; Ronzevalle 129); cf. ngr. ϰαλϰάνι, bg., alb. kalkan. Sensul 1, care apare de la începutul sec. XVIII (N. Costin), este astăzi înv. Cuvîntul turc are toate sensurile celui rom. Vezi definitia »

GÂTLÁN, gâtlane, s. n., GÂTLÁN, -Ă, gâtlani, -e, adj. 1. S. n. (înv. și reg.) Gât (1). 2. Adj. (în sintagma) Prună gâtlană (și substantivat, f.) = varietate de prune alungite la unul din capete; prună cu gât. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -an. Vezi definitia »

ACADEMICIÁN, -Ă s.m. și f. Membru al unei academii. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. académicien]. Vezi definitia »