Definita cuvantului sinecdocă
SINÉCDOCĂ, sinecdoce, s. f. Figură de stil care constă în lărgirea sau restrângerea sensului unui cuvânt prin folosirea întregului în locul părții (și invers), a particularului în locul generalului, a generalului în locul particularului, a materiei din care este făcut un lucru în locul lucrului însuși etc. [Acc. și: sinecdócă] – Din lat. synecdoche, ngr. sinekdohí, fr. synecdoque.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sinecdocă
scaramúcă, scaramúce, s.f. (înv. și reg.) luptă preliminară de mică amploare și de scurtă durată angajată între detașamentele a două armate; hărțuială, încăierare Vezi definitia »
CITOHISTOGENÉZĂ s. f. dezvoltare structurală a celulelor vii. (< fr. cyto-histogenèse) Vezi definitia »
cuptúră, cuptúri, s.f. (reg.) piatră de mină abia înținată. Vezi definitia »
BĂTĂTÚRĂ, bătături, s. f. 1. Teren bătătorit (în fața casei); p. ext. (pop.) ogradă, curte (la casele țărănești). 2. Îngroșare a pielii palmelor sau tălpilor. ◊ Expr. (Fam.) A călca (pe cineva) pe bătătură = a supăra, a enerva, a atinge (pe cineva) unde îl doare mai tare. 3. Băteală. – Lat. battitura. Vezi definitia »
AUTOSANITÁRĂ, autosanitare, s. f. Automobil cu caroseria închisă cu care se transportă bolnavii, răniții etc. – Din auto2 + sanitară. Vezi definitia »