ASIA CENTRALĂ, reg. naturală în interiorul Asiei (China și Mongolia); c. 6 mil. km². Este limitată la N și V de frontierele C.S.I. cu China și Mongolia, iar la S de linia depr. tectonice ale Indului superior și Brahmaputrei; în E este limitată de M-ții Marele Hingan. În A.C. se disting: Zona montană, formată din M-ții Tianshan, Altaiul Mongol, Hangai și Hentei, în care se găsesc depr. Țungaria, zonă de depr. cu alt. de 1.000-1.500 m (Gobi și Tarim, ocupate de pustiurile Gobi și Takla-Makan) și A. Centrală Înaltă, cuprinzînd Pod. Tibet și lanțurile montane, Kunlun și Karakorum. Relieful prezintă o îmbinare de suprafețe stîncoase și nisipoase relativ erodate, cu alt. diferite, înconjurate sau traversate de culmi montane. Clima este continentală excesivă, cu ierni reci și temperaturi medii de -10 ºC (în Tibet). Pentru 3/4 din terit., precipitațiile însumează 100-200 mm/an. Pe munții înalți se găsesc ghețari. Hidrografia. Din periferiile reg. izv. marile fl.: Huanghe, Yangtze, Mekong, Salween, Brahmaputra, Ind, Irtîș, Selenga, Amur, restul terit. suprapunîndu-se unei zone endoreice cu numeroase lacuri (Tarim, Kukunor), în majoritate sărate. Solurile sînt castanii în N, cenușii de pustiu în centru, precum și solonceacuri și takîre. Vegetația de stepă trece către munte în taiga montană (conifere). Vezi definitia »

HIDROGÁMĂ adj., s. f. (plantă) hidrofilă. (< fr. hydrogame) Vezi definitia »

LUNÚLĂ, lunule, s. f. 1. Figură plană formată din două arce de cerc având aceleași extremități și a căror convexitate e situată de aceeași parte. 2. (Anat.) Zonă albă, în formă de semilună, care se află la baza unghiei (la oameni). – Din fr. lunule. Vezi definitia »

REGÁLĂ² s.f. Instrument de suflat asemănător orgii, dar mai mic decât aceasta. ♦ Unul dintre registrele orgii. [< fr. régale]. Vezi definitia »

cocleánță, coclénțe, s.f. (reg.) găină indiană; bibilică, câță. Vezi definitia »