Definita cuvantului slavă
SLÁVĂ, slăvi, s. f. 1. (Mai ales la sg.) Glorie, faimă, renume. ♦ Laudă, preamărire, proslăvire. ◊ Expr. Slavă Domnului sau slavă ție, Doamne! = exclamație prin care cineva își exprimă satisfacția pentru reușita unui lucru. 2. Înaltul cerului, văzduh. ◊ Expr. A ridica casa în slavă = a face zgomot, tărăboi. 3. (Bis.) Măreție, grandoare a divinității. 4. (Înv.; construit cu dativul; cu valoare de prepoziție) Grație..., datorită..., mulțumită... – Din sl. slava.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu slavă
MULÉTĂ s. f. bucată de stofă roșie de care se servesc luptătorii cu taurii pentru a ațâța animalul. (< fr., sp. muleta) Vezi definitia »
rizeáfcă (rizéfce), s. f. – Varietate de scrumbie (Alosa Nordmanni). Origine incertă. După Scriban, din rus. rjezvjak „viu”. Vezi definitia »
CAMERÍSTĂ, cameriste, s. f. 1. (Ieșit din uz) Femeie care se afla în serviciul personal al unei doamne. 2. Femeie de serviciu care face curățenie în camerele unui hotel, motel etc. – Din fr. camériste. Vezi definitia »
pârlitúră, pârlitúri, s.f. 1. (pop.) loc ars de foc; porțiune de pădure cu copaci arși. 2. (reg.) luminiș de pădure. 3. (reg.) câmp ars de soare, pârlit, pălit; pălitură, păliște. 4. (înv.) arșiță, dogoare (a soarelui). 5. (reg.) ofilire, veștejire, uscare a plantelor (din cauza soarelui, a vântului, a brumei), pălitură. Vezi definitia »
DELITESCÉNȚĂ s. f. 1. dezagregare a unui corp, țesut etc. prin absorbție de apă. 2. dispariție subită a unei tumori, a unei inflamații. 3. perioada de incubație a unui parazit. (< fr. délitescence) Vezi definitia »