Definita cuvantului slavă
SLÁVĂ, slăvi, s. f. 1. (Mai ales la sg.) Glorie, faimă, renume. ♦ Laudă, preamărire, proslăvire. ◊ Expr. Slavă Domnului sau slavă ție, Doamne! = exclamație prin care cineva își exprimă satisfacția pentru reușita unui lucru. 2. Înaltul cerului, văzduh. ◊ Expr. A ridica casa în slavă = a face zgomot, tărăboi. 3. (Bis.) Măreție, grandoare a divinității. 4. (Înv.; construit cu dativul; cu valoare de prepoziție) Grație..., datorită..., mulțumită... – Din sl. slava.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu slavă
BÓMBĂ s.f. 1. Proiectil (lunguieț) cu încărcătură explozivă, incendiară etc., folosit la bombardamentele de aviație. ◊ Bombă atomică = proiectil având ca exploziv energia obținută prin dezagregarea atomului; bombă cu hidrogen = bombă bazată pe o reacție termonucleară, prin care atomii de hidrogen se transformă în atomi de heliu cu o uriașă degajare de căldură și de energie; ♦ Bombă vulcanică = bucată (rotundă) de lavă, azvârlită de un vulcan de obicei la începutul erupției. 2. Recipient folosit în medicină pentru gaze sau substanțe radioactive. 3. (Peior.) Cârciumă sordidă, murdară. 4. (Fig.; sport) Lovitură puternică de minge. 5. (Fig.; argou) Știre, fapt care produce senzație. [Var. boambă s.f. / < fr. bombe, it. bomba, cf. lat. bombus, gr. bombos – zgomot]. Vezi definitia »
GONDOLĂ s. f. 1. BarcĂ? vene ianĂ? lungĂ?, cu fundul plat, încovoiatĂ? la prorĂ? si la pupĂ?, care se manevreazĂ? cu o singurĂ? vâslĂ?, în picioare. 2. Locas în care se plaseazĂ? motorul avionului atunci când se gĂ?seste în fuzelaj sau echipamentele unui vehicul orbital. o ~ de dirijabil = nacelĂ?. 3. TonetĂ? rotundĂ? care serveste la prezentarea mĂ?rfurilor întrâ??un magazin. -Din it. Gondola, fr. Gondole Vezi definitia »
PROFETÉSĂ s. f. prezicătoare. (< fr. prophétesse) Vezi definitia »
MOÁCĂ, moace, s.f. 1. Bâtă ciobănească, ciomag. 2. (Iht., Olt.) Zglăvoacă. 3. (Argou) Falcă; p. e x t. Cap, figură. 4. (În forma moache) Femeie proastă, lipsită de vioiciune, înceată la lucru. – Variantă: moache s.f. Vezi definitia »
BIGUÍNĂ s.f. Dans popular din Antile, cu ritm languros și muzică melodioasă; melodia acestui dans. [Pron. -ghi-. / < sp., fr. biguine]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z