FAGOCÍT, fagocite, s. n. Celulă sangvină a organismelor animale care apără organismul de infecție, digerând elementele străine pătrunse în el. [Pl. și: (m.) fagociți] – Din fr. phagocyte. Vezi definitia »

FOSFÍT s. m. sare a acidului fosforos. (< fr. phosphite) Vezi definitia »

NACRÍT s. n. Varietate de caolinit care se află în natură sub formă de cristale lamelare și se întrebuințează în industria ceramică. – Din fr. nacrite, germ. Nakrit. Vezi definitia »

TĂLĂZUÍT, -Ă, tălăzuiți, -te, adj. (Despre apa mării și a râurilor) Ridicat în talazuri. – V. tălăzui. Vezi definitia »

WURZÍT s.n. Sulfură naturală de zinc. [Var. (după alte asurse) wurtzit, pron. wur-țit. / cf. germ. Wurtzit, fr. vourtzite]. Vezi definitia »