ÎNVREDNICÍ, învrednicesc, vb. IV. Refl. 1. A se dovedi vrednic să înfăptuiască ceva, să ajungă la ceva; a fi capabil, a reuși. 2. A avea norocul, cinstea să..., a avea parte de... ♦ Tranz. (Rar) A acorda favoarea, norocul de a... 3. A găsi de cuviință; a binevoi, a catadicsi. – În + vrednic. Vezi definitia »

survắici s.f. pl. (reg.) sorcove. Vezi definitia »

TEGLÍCI, teglice, s. n. Unealtă folosită de cojocari și de cizmari pentru a întinde pielea în vederea prelucrării ei. – Din bg. teglič. Vezi definitia »

străvălocí, străvălocésc, vb. IV refl. (reg.) a se da tumba, a se da de-a rostogolul. Vezi definitia »

solăcí, solăcésc, vb. IV (înv.) a cerceta. Vezi definitia »