Definita cuvantului spic
SPIC, spice, s. n. 1. Inflorescență caracteristică plantelor graminee, alcătuită din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axă centrală lungă. ◊ Expr. A da în spic sau a-i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate, a ajunge în faza de dezvoltare în care apare spicul (1); a înspica. 2. Stilizare decorativă în formă de spic (1), frecventă în arta populară pe cusături, țesături etc. 3. Vârful firelor de păr, mai lungi (și de altă culoare), din blana unor animale. 4. (În sintagma) Spic de zăpadă (sau, rar, de ploaie) = fulgi mari de zăpadă amestecați cu stropi de ploaie, care cad pe pământ. 5. (Pop.) Vârf de munte; pisc. ♦ Partea cea mai înaltă a acoperișului casei. [Pl. și: spicuri] – Lat. spicum.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu spic
BOGOMÍLIC, -Ă, (‹ bogomilism) adj. Care aparține bogomilismului, privitor la bogomilism. ♦ Literatură b. = parte integrantă a literaturii apocrife, apărută o dată cu bogomilismul. S-a bucurat de o mare popularitate, în ciuda interzicerii ei de către Biserică, datorită subiectelor, ca și fanteziei poetice, accesibilității stilului și limbii. Vezi definitia »
HEMICILÍNDRIC, -Ă adj. în formă de jumătate de cilindru. (< fr. hémicylindrique) Vezi definitia »
MELOTERÁPIC, -Ă, meloterapici, -ce, adj. (Med.) Referitor la meloterapie, de meloterapie. – Din fr. mélothérapique. Vezi definitia »
ESCHATOLÓGIC, -Ă adj. v. escatologic. Vezi definitia »
POLIFONEMÁTIC, -Ă, polifonematici, -ce, adj. (Despre unele consoane) Care are valoarea mai multor foneme. – Din fr. polyphonématique. Vezi definitia »