BLEÁNDĂ¹, blende, s. f. (Pop.) Sperietoare de păsări. ♦ Epitet pentru o persoană fără energie, molâie, bleagă. – Et. nec. Vezi definitia »

GÁRDĂ s.f. 1. Pază; veghe; persoană sau grup de persoane care păzește pe cineva sau ceva. ◊ Gardă de onoare = pază instituită în semn de respect cu ocazia anumitor solemnități. 2. (Sport) Poziția corpului și a brațelor luată de boxeri și luptători în vederea atacului sau a apărării. ◊ A se pune în gardă = a lua poziție de apărare; (fig.) a-și lua măsurile necesare pentru a nu fi surprins de ceva. ◊ Medic (sau soră) de gardă = medic (sau soră) de serviciu într-un spital, care asigură serviciul în afara orelor de program pentru cazurile urgente. 3. (Mil.) Parte a sabiei cuprinsă între mâner și lamă, care protejează pumnul contra loviturilor. [< fr. garde]. Vezi definitia »

VIZÉTĂ, vizete, s. f. Deschidere mică (circulară) făcută într-o ușă pentru a permite cuiva să vadă în exterior (sau în interior); vizieră (2); vizor. – Cf. vizor. Vezi definitia »

DEUTOPLÁSMĂ s.f. (Biol.) Substanță nutritivă de rezervă depozitată în citoplasma unor celule. [Pron. de-u-. / < germ. Deutoplasma]. Vezi definitia »

sălbăticitúră, sălbăticitúri, s.f. (reg.) sălbăticiune. Vezi definitia »