MINIATÚRĂ, miniaturi, s. f. 1. Operă de artă plastică (în special pictură) de dimensiuni reduse, lucrată cu multă finețe și minuțiozitate. ◊ În miniatură = a) (loc. adj.) de proporții reduse; b) (Loc. adv.) pe plan restrâns, limitat; în mic. ♦ Desen ornamental sau figurativ executat în culori, care împodobea vechile cărți și manuscrise (religioase). ♦ Spectacol sau emisiune radiofonică sau de televiziune cu numere artistice de mici proporții. 2. Obiect de dimensiuni reduse; spec. obiect de mici dimensiuni care reproduce, la o scară mult redusă, un alt obiect. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. miniature, it. miniatura, germ. Miniatur. Vezi definitia »

CRONOGENÉZĂ s. f. capacitate a ființei umane de a percepe timpul și de a conceptualiza ideea de temporalitate. (< fr. chronogenèse) Vezi definitia »

ADIABÁTĂ s. f. curbă care reprezintă grafic transformarea adiabatică. (< fr. adiabate) Vezi definitia »

VĂRGULÍȚĂ, vărgulițe, s. f. Vărguță. – Vargă + suf. -uliță. Vezi definitia »

GUANINĂ s. f. BazĂ� azotatĂ� purinicĂ� din structura acizilor nucleici. -Din fr. Guanine Vezi definitia »