Definita cuvantului stâlci
STÂLCÍ, stâlcesc, vb. IV. Tranz. 1. A deforma, a strivi, a zdrobi, a schilodi pe cineva sau ceva prin lovire; p. ext. a bate tare pe cineva. ♦ Refl. A se lovi tare (izbindu-se de ceva, căzând etc.). 2. Fig. A pronunța prost un cuvânt, deformându-i sunetele; a vorbi prost o limbă; a executa deformat o melodie; a poci. – Din sl. sŭtlačiti.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stâlci
AGONÍSTICI, s. m. pl. Adepți ai unei secte creștine formată în Africa romană (sec. 4-5) înglobînd mai ales populația rurală și reprezentînd aripa radicală a donatiștilor. A. consideră Biserica Romei trădătoare a credinței creștine; practicau asceza și martirajul. Vezi definitia »
SĂLBĂTICÍ, sălbăticésc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A deveni sălbatic. 2. Refl. (Despre plantații, terenuri etc.) A se părăgini. 3. Refl. (Despre locuri, ținuturi) A deveni sălbatic, pustiu, nelocuit, inaccesibil. 4. Refl. (Despre oameni) A cădea în sălbăticie, în primitivism. 5. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină sălbatic, nesociabil, retras, izolat. [Var.: (pop.) sălbătăcí vb. IV] – Din sălbatic. Vezi definitia »
PICI, pici, s. m. (Fam.) Băiat (foarte) tânăr; copil de sex masculin; puști. – Din tc. piç. Vezi definitia »
haréci interj. – Strigăt cu care în trecut se arăta că un obiect a fost adjudecat la o licitație. – Var. areci, arici. Tc. hareç (Löbel 23; Șeineanu, II, 209). – Der. hareci, s. n. (licitație; adjudecare); (h)areciui (var. (h)arecilui), vb. (a licita; a adjudeca), var. din tc. haraclamak. Vezi definitia »
cheșméci s.m. sg. (reg., înv.) faptă făcută în ascuns, afacere secretă, șahăr-mahăr. Vezi definitia »