Definita cuvantului stâlp
STÂLP, stâlpi, s. m. 1. Lemn lung și gros, de obicei cioplit și fixat în pământ, care servește pentru a susține ceva; element masiv de construcție, cu lungimea mare în raport cu dimensiunile secțiunii, confecționat din lemn, din metal, din beton armat etc., care servește la susținerea unei clădiri, a unei instalații, a unui pod, a liniilor electrice aeriene, a antenelor etc. ◊ Expr. Stâlp de cafenea = persoană care își petrece timpul prin cafenele. ♦ Picior, coloană ornamentală la o mobilă (în special la pat). 2. Porțiune neexploatată dintr-un zăcământ, destinată susținerii tavanului unui abataj. 3. Fig. Persoană care constituie un sprijin, un reazem, un ajutor de bază pentru cineva. ◊ Stâlpul casei = capul familiei. – Din sl. stlŭpŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stâlp
CALP, -Ă, calpi, -e, adj. (Înv.; despre monede) Fals, falsificat. – Din tc. kalp. Vezi definitia »
PALP s.m. v. palpă. Vezi definitia »
stalp cu partea inferioara de 0,80...1 m, rotunda, iar partea superioara (2..2,5 m) cioplita, cu sectiunea patrata; folosit la garduri Vezi definitia »
stîlp (-pi), s. m. – 1. Coloană, bară. – 2. Par, pripon. – 3. Cruce așezată pe mormînt. – 4. Sprijin, reazem. – 5. Stea, șef, personalitate de prim plan. – 6. Evanghelie care se citește la priveghi. Sl. stlŭpŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 369), cf. slov. stolp, ceh. sloup, sb., cr. stup (› stup). – Der. stîlpar, s. m. (veche monedă de aur), numită „dublă spaniolă” care reprezenta cele două coloane ale lui Hercule; stîlpare, s. f. (ramură cu frunze, ramură verde; ram de salcie din Duminica Floriilor), probabil rezultat din confuzia lui stîlp cu lat. stirps sau *stirpalis „ram” (Pușcariu 1645; Pușcariu, Dacor., I, 409; Tiktin; Bărbulescu, Arhiva, XXXV, 118; Candrea); stîlpi (var. înstîlpi), vb. (a stivui, a îngrămădi); stîlpnic, s. m. (pustnic), din sl. stlŭpinĭkŭ. Vezi definitia »
întrúlp, întrúlpă, adj. (reg.) arătos, trupeș, bine făcut. Vezi definitia »