továrăș (-și), s. m. – 1. Prieten, camarad. – 2. Părtaș, asociat. – Var. înv. tovaroș. Sl. tovarištĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 283), cf. cr. tovariš, slov. tovaruš, pol. towarzysz, rut. tovarys, rus. tovarišt. – Der. tovarășe, s. f. (camaradă); tovărășie, s. f. (companie, asociație, societate); tovărășiță, s. f. (Mold., camaradă); întovărăși, vb. (a însoți, a ține companie; a se asocia, a forma o societate). Vezi definitia »

șeș-beș s.n. (înv.) table. Vezi definitia »

a rămâne afiș / bujbe / ca la dentist / cu gura căscată / mască / tablou expr. a fi uluit, a rămâne uimit / uluit. Vezi definitia »

CĂPÚȘ s. n. (Înv.) Cobuz. – Et. nec. Vezi definitia »

nănáș, nănáșe, s.n. (înv.) dar, danie, prinos. Vezi definitia »