ACCIDÉNT (1-4, 6) accidente, s. n. (5) accidenți, s. m. 1. Eveniment fortuit, imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor (provocând avarii, răniri, mutilări sau chiar moartea). ♦ Fapt întâmplător, banal, care aduce nenorocire. 2. (Fil.) Însușire trecătoare, neesențială a unui lucru. 3. (Geogr.) Neregularitate a solului. 4. (Lingv.; în sintagma) Accident fonetic = modificare întâmplătoare a unui sunet, fără caracter de lege. 5. (Muz.) Alterație. ♦ Semn care indică această modificare a intonației unei note. 6. (Med.) Fenomen neașteptat care survine în cursul unei boli. – Din fr. accident, lat. accidens, -ntis. Vezi definitia »

SAVÁNT, -Ă, savanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu cunoștințe vaste și temeinice, care creează în domeniul științei; erudit. 2. Adj. Care conține multă știință, care denotă știință sau, p. ext., artă, pricepere, măiestrie. Lucrare savantă. – Din fr. savant. Vezi definitia »

BASCULÁNT, -Ă I. adj. care basculează. II. adj., s. f. (autocamion) echipat cu o benă basculantă. (< fr. basculant) Vezi definitia »

EFLORISMÉNT s. n. alterare a suprafeței unei roci. (< fr. effleurissement) Vezi definitia »

ORCHESTRÁNT, -Ă s. m. f. instrument care cântă într-o orchestră. (< fr. orchestrant) Vezi definitia »