EUFORÍE s.f. 1. (Liv.) Stare de fericire, de beatitudine. 2. (Med.) Falsă senzație de fericire, manifestată ca simptom al unor boli nervoase sau provocată de substanțe narcotice. [< fr. euphorie, cf. gr. euphoria < eu – bine, phorein – a se simți]. Vezi definitia »

SOMATOSCOPÍE s.f. Examinare vizuală a constituției somatice. [Gen. -iei. / < germ. Somatoskopie, cf. gr. soma – corp, skopein – a privi]. Vezi definitia »

aberáție s. f. 1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate. ♦ (biol.) abatere de la tipul normal al speciei. ◊ ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei. 2. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic. ◊ ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor. 3. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ. (< fr. aberration, lat. aberratio) Vezi definitia »

ZIMOTERAPÍE s.f. Folosirea fermenților în scop terapeutic. (din fr. zymothérapie) Vezi definitia »

SPAHÍE, spahii, s. m. (Reg.) Mare proprietar de pământ; moșier, boier. – Sb. spahija. Vezi definitia »