asurzí (-zésc, -ít), vb. – 1. A deveni surd. – 2. A-i lua cuiva auzul. – Mr. asurdzăscu. Lat. *assŭrdῑre, de la obsurdesco (Pușcariu 157; REW 6024; DAR); cf. it. assordire, fr. assourdir. Cf. surd. – Der. asurzitor, adj. (care asurzește). Vezi definitia »

LÂNCEZÍ, lâncezesc, vb. IV. Intranz. (Despre oameni) A se afla într-o stare de slăbiciune sau de moleșeală; a nu avea chef de nimic. ♦ Fig. (Despre activități) A stagna. – Din lânced. Vezi definitia »

vâlcezí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezésc, imperf. 3 sg. vâlcezeá; conj. prez. 3 să vâlcezeáscă Vezi definitia »

ALMOHAZI, dinastie berberă (1147-1269), întemeiată în 1121 sau 1122 de Muhammad ibn Tumart. A stăpînit în N Africii și S Spaniei. Puterea lor a început să decadă după bătălia de la Las Navas de Tolosa (1212). Vezi definitia »

strepezí (-zésc, -ít), vb. – A produce o senzație de iritare a dinților. – Var. sterpezi. Origine incertă. Ar putea proveni din strepede, ca sp. hormiguear „a avea mîncărime”, de la hormiga; sau din lat. interpedῑre „a se prinde” (cf. REW 4494) prin intermediul unei forme *exterpedῑre și poate printr-o apropiere cu a serbezi. Alte explicații sînt la fel de îndoielnice; din sl. strupititi „a deveni aspru” (Cihac, II, 372; Conev 86); din lat. stupidῑre (Crețu 371); din strepede, dar prin intermediul ideii de „a înțepa, ca insectele strivite” (Tiktin); din lat. *extorpĭdῑre „a înțepeni” (Candrea); din serpidus ‹ lat. serpĕre, prin intermediul alb. štrep (Philippide, II, 734); din it. strapazzare „a maltrata”, cf. alb. strapizoń (Scriban). Uz general (ALR, I, 90). – Der. strepezeală, s. f. (iritare a dinților). Vezi definitia »