EXPLOATÁRE, exploatări, s. f. Acțiunea de a exploata și rezultatul ei. 1. (În teoria marxistă) Însușirea fără echivalent a unei părți din munca producătorilor nemijlociți de către cei ce dispun de mijloace de producție. 2. Exploatație. 3. Totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ Totalitatea operațiilor care constituie procesul tehnologic de extragere a substanțelor minerale utile, a rocilor, a țițeiului sau a gazelor. ◊ Exploatare la zi = metodă de extragere a substanțelor minerale utile în care procesul tehnologic se efectuează sub cerul liber; carieră. ♦ Loc de unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor. 4. Fig. Faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv. – V. exploata. Vezi definitia »

axiomatzare Vezi definitia »

proidíre s.f. (înv.) străbatere, trecere în forță. Vezi definitia »

CAȘERÁRE s.f. Cașerat; cașare (2). [Var. cașurare s.f. / după fr. cacher]. Vezi definitia »

zumbăíre (rar) s. f., g.-d. art. zumbăírii; pl. zumbăíri Vezi definitia »