Definita cuvantului tăbăcire
TĂBĂCÍRE, tăbăciri, s. f. Acțiunea de a tăbăci și rezultatul ei; tăbăceală, tăbăcit1, argăsire, argăseală, argăsit, tanaj. – V. tăbăci.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tăbăcire
PĂPUȘÁRE s. f. (În sintagma) Păpușarea coloanei = accident tehnic în gaura de sondă. caracterizat prin deformarea coloanei de burlane în sens transversal. – Din păpușă. Vezi definitia »
CLAMOÁRE s.f. (Rar) Strigăt, chemare disperată; urlet de protest. [Gen. -orii. / cf. lat. clamor, it. clamore, fr. clameur]. Vezi definitia »
PONGOSÍRE s. f. v. PONGOSI. [DLRM] Vezi definitia »
CAPACITÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a capacita. [< capacita]. Vezi definitia »
vânzolíre s. f., g.-d. art. vânzolírii; pl. vânzolíri Vezi definitia »