Definita cuvantului tăciune
TĂCIÚNE, tăciuni, s. m. 1. Rămășiță dintr-o bucată de lemn care a ars incomplet; cărbune sau lemn în faza de ardere fără flacără. ◊ Expr. A nu avea nici tăciune în vatră = a fi foarte sărac. Nu-i ard (nici) tăciunii în vatră, se spune despre un om (sărac) căruia îi merge prost în toate, care nu izbutește nimic. 2. Boală a plantelor (cerealiere) provocată de o ciupercă parazită care se manifestă prin distrugerea totală sau parțială a părților atacate și prin apariția în locul acestora a unei pulberi de culoare neagră; cărbune. – Din lat. *titio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tăciune
SEA-LINE SI-LÁIN/ s. f. canalizare sub apă care permite încărcarea și descărcarea în plină mare sau în rada unui port a produselor petroliere. (< engl. sea-line) Vezi definitia »
PRESIÚNE, presiuni, s. f. 1. Forță care apasă (uniform și perpendicular) pe unitatea de suprafață a unui corp; mărime fizică egala cu raportul dintre valoarea acestei forțe și aria suprafeței corpului respectiv; apăsare. ◊ Presiune atmosferică = presiune pe care o exercită atmosfera asupra suprafeței pământului și a corpurilor situate pe ea. 2. (În sintagma) Presiune arterială = tensiune. 3. (Bot.; în sintagma) Presiune radiculară = presiune din celulele vii ale rădăcinii care împinge apa în rădăcină și tulpină. 4. Fig. Constrângere (morală, economică, politică, socială) exercitată asupra cuiva. ♦ (Rar) Stare de apăsare sufletească. [Pr.: -si-u-] – Din fr. pression. Vezi definitia »
PRENOȚIÚNE s.f. (Log.) Prima noțiune, noțiune preliminară. [< fr. prénotion]. Vezi definitia »
INTERLOCUȚIÚNE s. f. 1. convorbire. 2. (jur.) hotărâre care precedă sentința finală a unui proces. (< fr. interlocution) Vezi definitia »
depresiune carstică închisă, cu aspect alungit, delimitată de versanți abrupți, având fund plat, acoperit cu aluviuni, în care s-au adâncit organisme fluviatile a căror apă dispare în ponoare (unele pot adăposti și lacuri). Vezi definitia »